Ce este "Renasterea " ?
Renașterea (în franceză: Renaissance, în italiană: Rinascimento) este denumirea curentului de înnoire socială și culturală care a apărut în Europa la sfârșitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea și al XVI-lea, înnoire caracterizată prin reînviorarea interesului pentru cultura și arta antichității clasice. Este un nume propriu și se scrie cu majusculă la inițială.
Unde au avut loc primele manifestari ale Renasterii ?
Primele manifestări ale Renașterii au avut loc în Italia. După Pacea de la Lodi (1454)
a intervenit un echilibru între diversele forțe politice care a dus la o
perioadă de relativă liniște și, în consecință, la dezvoltarea
economică a orașelor din centrul și nordul Italiei, favorizând înflorirea artei și literaturii, încurajată și susținută financiar de bogatele și influentele familii Medici din Florența, Este din Ferrara, Sforza din Milano precum și de ducii de Urbino, dogii venețieni și de papalitatea romană.
Despre PIETA
Pietà este o sculptură creată în 1499 de artistul Michelangelo Buonarroti.
În prezent, această capodoperă de o valoare inestimabilă a sculpturii renascentiste se află la Vatican, în Bazilica Sfântul Petru.
Este singura lucrare semnată de Michelangelo. Semnătura poate fi văzută
pe centura care îi încinge pe diagonală pieptul Fecioarei.[1]
Statuia a fost realizată pentru cardinalul francez Jean de Billheres, care fusese repartizat în Roma.
Statuia a fost făcută ca monument funerar al cardinalului, dar a fost
mutată în prima capelă pe partea dreaptă de la intrarea în bazilică, în secolul XVIII, unde se găsește actualmente.
Această faimoasă operă de artă o întruchipează pe Fecioara Maria ținând în brațe trupul lui Iisus după crucificare. Această temă este de origine Nordică, populară la vremea respectivă în Franța, însă nu și în Italia. Interpretarea dată de Michelangelo lui Pietà este unică. Este o lucrare de o deosebită importanță întrucât împletește idealurile de frumusețe renascentiste cu cele naturaliste.
Atacuri asupra Pietei :
De-a lungul timpului, Pietà a suferit mai multe deteriorări.
Patru degete de la mâna stângă a Fecioarei au fost sparte în timpul unei
mutări. Au fost restaurate în 1736 de către Giuseppe Lirioni, iar unii savanți sunt de părere că restauratorul și-a permis să aducă modificări, făcând poziția mâinii mai puțin "emfatică".
Cea mai mare distrugere a suferit-o la 21 mai 1972, în Duminica Rusaliilor când un geolog dezaxat mintal pe nume Laszlo Toth,
a intrat în capelă și a atacat sculptura cu un ciocan geologic strigând
"Eu sunt Iisus Hristos". Martorii au luat bucățile de marmură care au
sărit. Mai târziu, unele dintre acestea au fost returnate, însă multe
dintre ele nu, printre care și nasul Fecioarei, care a trebuit să fie
reconstruit dintr-un bloc tăiat din spate.
După atac, capodopera a fost minuțios restaurată și înapoiată
bazilicii Sfântul Petru, imediat după intrare pe partea dreaptă, între Sfânta Ușă și altarul Sfântului Sebastian, iar acum este protejată de un geam blindat.
duminică, 26 mai 2013
luni, 13 mai 2013
Top 10 – Cele mai mari batalii ale romanilor
Ca orice lucru care vine din trecut, lupta pentru existenta a romanilor
pare incarcata de acea maretie care prezentului ii lipseste. Este o
lupta care fascineaza, deopotriva, pe cei care isi revendica o istorie
petrecuta in interiorul frontierelor lor si pe cei care traiesc, uneori
convulsiv, complexul de a le fi fost la margine. Departe de a fi fost o
istorie pasagera, lipsita de evenimente marete, asa cum este cea
occidentala, istoria romanilor se pierde in lupte surde, uneori
glorioase, pentru dreptul de a fi prezenti acolo unde destinul ne-a
harazit... intr-unul dintre cele mai „incinse” teritorii ale lumii. In
acest scop, va prezentam cateva dintre cele mai mari batalii pe care
stramosii nostri le-au purtat de-a lungul timpului si, cum o
cuantificare a importantei acestora este greu de stabilit, criteriul
dupa care au fost clasificate este, simplu, acela cronologic...
10) Clanul Asanestilor impotriva Imperiului Bizantin (sec. XII - XIII)
In Bulgaria, nu veti auzi prea multe despre originea valaha a fratilor Asan (Asen dupa unele surse) si asta pentru ca, evident, localnicii ii considera unii de-ai lor si ii trateaza cu un respect demn de marii imparati ai lumii. Istoria vorbeste insa despre cei trei frati valahi care s-au ridicat din Muntii Hemus pentru a-si cere drepturile in fata lui Isaac II Anghelos, imparatul Bizantului. Era anul 1185, cu aproape un secol si jumatate inainte ca Basarab I sa isi asume rolul de prim voievod al vlahilor din Muntenia, atunci cand Ioan si Petru Asan porneau rascoala care avea sa duca la infrangerea bizantinilor si la aparitia celui de al doilea Imperiu Vlaho-Bulgar.
Dintre toate sursele epocii, cronica bizantinului Nicetas Choniates Akominatos este cea care reda destul de exact desfasurarea evenimentelor din acea vreme. Nicetas consemneaza ca un nou bir, introdus abuziv, a adus multa nemultumire vlahilor si bulgarilor care locuiau pe muntele Haemus. Pentru a aduce la cunostinta imparatului nemultumirea lor, acestia trimit doi soli, alesi deloc intamplator. La drum pleaca fratii Petru si Ioan Asan, fruntasi printre semenii lor. Departe de a fi luati in seama, cei doi sunt, insa, palmuiti, umiliti in fata curtii imperiale si trimisi acasa. Intorsi cu apasarea esecului si cu pata rusinii pe obrazul lor, cei doi frati planuiesc o revolta a poporului din acea zona, formata in cea mai mare parte din vlahi si bulgari. Momentul nici ca putea fi mai bine ales. Puternicul Imperiu Bizantin trecea printr-o perioada tulbure, in care siguranta sa era amenintata serios de hoardele de unguri care navalisera cu doi ani in urma dinspre nord-vest si care repurtase deja primele succese. Ungurii ocupasera Belgradul, Branicevo, Nisul, ajungand pana la Sofia.
Pe acest fond complicat, tesut din lupte interne si amenintari
externe, isi pregatesc fratii Asanesti rascoala. Primele miscari
ale acestora inregistreaza cateva victorii notabile dar, la prima
infruntare serioasa cu bizantinii lui Isac Anghelos al III-lea,
armata vlaho-bulgara este infranta, dar cei doi frati reusesc sa
fuga peste Dunare, refugiindu-se la vecinii cumani. Imbatat de
victorie si crezand ca le-a dat o lectie binemeritata moesilor,
imparatul bizantin neglijeaza sa isi ia masurile rudimentare de
precautie si se multumeste sa dea foc granelor. Cum in plan
politic, orice greseala se plateste, Isaac Anghelos avea sa simta
cat de curand consecintele erorii sale. Departe de a-si invata
lectia dorita de bizantini, cei doi frati, care acum se bucura de
ajutorul cumanilor, incep o actiune larga de pradare a Traciei. O a
doua incercare de oprire a campaniei de cucerire initiata de catre
conducatorii vlahi si de catre aliatii cumani va demara in
primavara anului 1187. Petru si Ioan si-au continuat
planurile de invadare ale Traciei, fortandu-l pe Isaac Anghelos sa
organizeze o alta campanie impotriva vlahilor dezlantuiti. Soarta
nu s-a aratat prea favorabila bizantinilor, iar dupa ce armata lui
Isaac a fost surprinsa intr-o trecatoare de catre rasculati,
printre pierderile insemnate era cat pe ce sa se numere chiar si
viata imparatului. Aceasta ultima victorie intari si mai mult
pozitia Asanestilor, ramasi stapani peste tara dintre Dunare si
Balcani.
Datorita importantelor miscari de ordin politic si militar pe care le-a generat, Ionita Asan (Caloian), cel de al treilea frate, a devenit una dintre cele mai insemnate personalitati valahe din Balcani. Acesta a intins granitele statului pe care il conducea si a obtinut recunoasterea oficiala atat a Bizantului, cat si pe cea a papei. De la acesta din urma a obtinut recunoasterea titlului de rege pentru sine si cea de primat pentru arhiepiscopul bisericii noului stat. Valahii creasera, pentru prima data de la disparitia Daciei, un stat al lor, si asta chiar in coasta celui mai mare imperiu al vremii… Imperiul Bizantin.
9) Batalia de la Posada (9 - 12 noiembrie 1330)
Desi vasal al regelui Ungariei, asa cum este numit in mai multe documente ale vremii, Basarab daduse destule semne de rebeliune fata de cel ce ar fi trebuit sa ii fie suveran… Carol Robert de Anjou. In anul 1323, Basarab il sprijina militar pe tarul bulgar Mihail Sisman in lupta impotriva Imperiul Bizantin, o actiune ce incalca vasalitatea sa fata de regele Ungariei. Sapte ani mai tarziu, la 28 iulie 1330, voievodul muntean este alaturi de acelasi Mihai Sisman in lupta de la Velbuzd, impotriva regelui sarb Stefan Decanski, un aliat al lui Carol Robert de Anjou. Probabil, acesta a si fost motivul pentru care regele ungur decide sa dea o lectie rebelului valah si sa il indeparteze de la domnie. La doar cateva saptamani de la acest ultim eveniment, Carol da ordinul de adunare a armatei celei mari a Ungariei. Cu toate acestea, 8000 dintre cei mai buni cavaleri unguri se aflau in Polonia, luptand impotriva cavalerilor teutoni. Este evident ca nu toata armata a putut fi stransa in campania indreptata impotriva lui Basarab. Insa 30.000 de cavaleri, cu mult mai mult decat putea strange valahul, luau drumul Tarii Romanesti. Severinul cade primul iar Curtea de Arges este incendiata de regele razbunator. Bolile si lipsurile armatei cauzate de pustiirea pamanturilor valahe de catre Basarab il silesc pe Carol Robert sa ceara retragerea. Nu era chiar victoria zdrobitoare pe care si-o dorise, dar era o lectie pe care valahul ar fi trebuit sa o inteleaga odata pentru totdeauna. In misterioasa trecatoare de la Posada, la 9 noiembrie 1330, Basarab lanseaza atacul surpriza asupra ungurilor. Si ce mai surpriza a fost pe cei care se considerau invingatori. Mii de cavaleri isi pierd viata inca din prima zi a luptelor.Macelul dureaza pana pe 13 noiembrie, iar din insemnarile regelui Carol Robert de Anjou, aflam ca apogeul luptei a fost acela in care cavalerii valahi au sarjat in mod repetat asupra supravietuitorilor. Regele ungur este salvat cu pretul vietii garzilor sale personale si scapa doar dupa ce isi schimba hainele cu Desev, fiul lui Dionisie, "cel pe care valahii crezandu-l insusi regele l-au ucis cu cruzime". Aproape toti cavalerii unguri au fost ucisi in stramtoarea Posadei, oferind posteritatii una dintre cele mai mari si mai rusinoase infrangeri din istoria Ungariei. Tara Romaneasca se nascuse iar visul Ungariei de a atinge Marea Neagra se sfarsise pentru totdeauna. Pe tronul tarii Romanesti, pentru 42 de ani, avea sa stea cel pe care astazi il banuim a fi… Negru Voda Intemeietorul.
8) Batalia de la Rovine (10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395)
Inceputul conflictului cu turcii are loc in anul 1389, atunci cand Mircea il ajuta cu oaste pe Lazar, cneazul sarbilor, in lupta de la Kossovopolje (Campia Mierlelor). Lazar convocase la lupta impotriva "necredinciosilor" toata crestinatatea, insa raspunsurile au fost intarziate sau absente in cea mai mare lor parte. La inceput, sortii au parut a fi de partea crestinilor mai ales ca fanaticul sarb, Milos Obilici, l-a ucis pe insusi sultanul Murad. Fiul acestuia insa, Baiazid Ilderim (Fulgerul), va lua imediat comanda armatei turcesti si va schimba retragerea initiala intr-o stralucita victorie. Crestinii au fost zdrobiti iar cneazul Lazar insusi isi va pierde viata. Asteptandu-se la razbunarea turcilor pentru implicarea sa in lupta, Mircea ia masuri, consolidand linia Dunarii prin ridicarea cetatii de piatra la Giurgiu si prin fortificarea celei de la Turnu (sau Nicopolul Mic). Voievodul va incheia la 10 decembrie 1389 si un tratat de alianta cu regele polonez Vladislav Iagello iar printr-un act semnat la 17 martie 1390, domnul muntean se apropie si de suveranul ungur Sigismund.Dupa cucerirea Bulgariei, care are loc in 1393, Baiazid decide sa intreprinda o expeditie impotriva lui Mircea. Oastea turceasca asediaza si cucereste mai intai Silistra, de pe malul drept al Dunarii, traverseaza fluviul, ocupa Turnu si inainteaza spre Arges. Alaturi de sultan se aflau vasalii sarbi Marco Cralievici si Constantin Dragasevici. Lupta s-a dat la Rovine, pe malul unui rau inca necunoscut, in ziua de 10 octombrie 1394. Batalia a fost crunta si sangeroasa, ambele ostiri dand dovada de mare inversunare si ura in incrucisarea armelor. Desi izvoarele sunt categorice in privinta biruintei lui Mircea asupra "paganilor", ea nu a putut impiedica inaintarea armatei turcesti mult superioara numeric, asa incat romanii s-au retras spre Arges unde o noua lupta a avut loc, de aceasta data defavorabila lui Mircea. Tocmai din acest motiv sunt istorici care opineaza ca, desi batalia de la Rovine este privita ca un episod de mare cutezanta a romanilor de sub Mircea cel Batran, importanta sa nu s-a ridicat chiar la proportiile atribuite in manualele de istorie. Cert este, insa, ca Mircea era primul european care infrunta Imperiul Otoman si care iesea cu capul sus dintr-o asemenea infruntare.
7) Atacul de noapte al lui Vlad Tepes: (17 iunie 1462)
Profitand de obiceiul turcilor de a nu duce razboaie iarna, voievodul trece prin foc, sabie si mai ales teapa, tot malul stang al Dunarii, de la Zimnicea in Delta. Cronicarii de curte ai lui Vlad noteaza cu sfintenie si frica, recordurile personale ale domnitorului. La Oblucitia si Nevoselo 1350 turci trasi in teapa, la Dirstor, Cartal si Dripotrom 6840, Turtucaia 630, Giurgiu 6414, Rahova 1460, Novigrad si Sistov 749 si Marotiu cu doar 210 de turci de ambele sexe si toate varstele. Inceputul era cum nu se putea mai bun. Groaza turcilor ajunsese atat de mare incat pasalele si dregatorii din Rumelia se intreceau in a mitui vizirii de la Stambul in speranta ocuparii unui post similar in Anatolia sau Armenia, doar-doar vor reusi sa scape de infricosata vecinatate a omului cu tepe.
Furia lui Mahomed nu intarzie sa se arate. Intr-un acces de groaza amestecata cu furie neputincioasa, suveranul turc ordona strangerea celei mai mari armate musulmane de pana atunci. Pentru a-si imbarbata incercatii ieniceri care incepusera sa simta amenintarea varfului ascutit al tepei, sultanul se decinde sa paraseasca Stambului si sa conduca personal campania de pedepsire si lichidare a curajosului voievod. Ordia cea grozava s-a pornit spre Valahia, conform cronicarului Chalcocondil, un numar de 250.000 de razboinici marsaluiau spre Dunare. Numai corpul de elita al ienicerilor numara 25.000 de luptatori. In fata colosului musulman, Vlad cere ajutor regelui Matei Corvin, ajutor care nu a venit niciodata. Raportul lui Balbi, ambasadorul venetian la Stambul ne spune ca Vlad detinea o armata de maxim 30.000 de soldati, in timp ce Petrus Thomasio scrie ca valahii aveau doar 22.000 de razboinici. Pentru a zadarnici traversarea batranului fluviu de catre turci, voievodul se foloseste de o serie de tactici militare vizionare care apar in Europa de-abia in perioada moderna. Vlad intentiona sa-l prinda pe Mahomed in padurile dese si intunecate ale Teleormanului, unde odihneau cadavrele unor turci (de aici vine denumirea de Teleorman, derivate din turcescul Delii Orman-padure nebuna).Apogeul conflictului se petrece in noaptea 17-18 iunie 1462 undeva la mijlocul drumului intre Nicolope si Bucuresti. Atunci, intr-o demonstratie de curaj unica in istoria omenirii (niciun alt lider militat inainte sau dupa el, nu s-a deghizat si a atacat o tabara dusmana din interior), Vlad Tepes si cei mai buni osteni se imbraca in straie turcesti si se infiltreaza intre otomani. Tinta sa era cortul sultanului. In plina noapte, socati si buimaci, corpul spahiilor din Anatolia este macelarit de valahi, marii viziri Mahmud si Isac fiind ucisi in lupta. Din nefericire, sultanul turc nu dormea in cortul cel mare, valahii in frunte cu Tepes scapand ocazia de a-l ucide pe Mahomed Fatih. Ostenii lui Vlad se retrag in viteza, iar dimineata avea sa arate proportiile dezastrului. Imensa armata era in agonie. Vlad continua sa hartuiasca armata turca. In lupta finala de la Chilia domnitorul zdrobeste un intreg corp de armata turc, pierderile otomanilor atingand numarul de 50.000 de oameni. In fruntea unei armate distruse, in randurile careia foamea, setea si bolile isi luau tribut din ce in ce mai mare, sultanul hotaraste sa-si salveze ostenii ramasi, retragandu-se pe Dunare din orasul Braila. Acoperit de rusine, cu o armata bolnava si injumatatita, Mahomed se intoarce in Adrianopol. Pentru a ascunde infrangerea, cronicile albaneze afirmau ca sultanul a ordonat manifestari de veselie si petreceri, pentru ca supusii sai sa creada ca s-a intors victorios. In acelasi timp, Vlad zdrobeste armata fratelui sau Radu care se salveaza prin fuga. 30.000 turci nu au acelasi noroc...
6) Lupta de la Baia (14 - 15 decembrie 1467)
Lupta de la Baia dintre viitorii aliati in lupta impotriva Imperiului Otoman, Stefan cel Mare si Matei Corvin, are la baza conflictul dintre Aron Voda, ucigasul domnitorului moldovean, refugiat la curtea regelui maghiar, si dorinta Ungariei de a impune pe tronul Moldovei un domnitor aservit intereselor sale. Astfel, Matei Corvin ridica in 1467 o oaste de 40.000 de cavaleri, nu inainte de a potoli rascoala taranilor ardeleni de care Stefan nu era strain. La 11 noiembrie, ungurii se aflau deja la Brasov iar urmatoarea destinatie era pasul Oituz, trecerea spre Moldova. Bine intarit de catre domnitorul muntean, pasul se dovedeste o nuca tare pentru Matei Corvin, luptele surde din trecatoare dovedindu-se fatale pentru multi dintre ostasii sai. Si totusi, regele ungur reuseste sa treaca. La 19 noiembrie, targul Trotusului este devastat. Nu sunt crutati nici macar copiii si preotii. Urmeaza Bacaul, Romanul si se parea ca armata lui Corvin avea sa ia si Suceava.Anticipand urmatoare miscare a ungurilor, la 15 decembrie 1467, Stefan cel Mare, alaturi de 12.000 de osteni, asediaza Romanul, locul de campare al armatei ungare, dupa ce incendiase orasul din toate partile. Luptele sunt extrem de violente, cu multe victime de ambele parti. In zorii zilei, panicati, ungurii incep sa se retraga in dezordine. Pana si regele este purtat pe targa, ranit grav de o sageata cu trei varfuri si de catre o lance. Doar indecizia vornicului Isaia de a ataca acolo unde ii ordonase Stefan voievod face ca Matei Corvin sa ramana necapturat si sa ajunga, alaturi de ramasitele armatei sale, in Ungaria. Dar nu era decat inceputul. Dornic sa arate ca Moldova nu mai este un loc deschis jefuitorilor, voievodul moldav patrunde in anul 1468 in Ardeal, pradand si pedepsind trupele unguresti pentru necutezanta de a se fi opus moldovenilor. Nu era decat semnul ca pe tronul Moldovei urcase un principe demn de orice natiune europeana si ca nicio putere medievala nu avea sa ia usor mica natiune romana din mainile celui mai mare voievod al ei…
5) Batalia de la Vaslui (10 ianuarie 1475)
Constient ca atata vreme cat pe tronul Tarii Romanesti se afla Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes, un domnitor vandut turcilor, pericolul otoman ar fi putut lovi Moldova din cel putin doua parti. Nu ramanea decat ca Stefan sa impuna in Muntenia un domnitor supus cauzei crestine care sa il sprijine in lupta impotriva necredinciosilor. Astfel, au loc loc luptele cu Radu cel Frumos si inscaunarea lui Laiota Basarab in anul 1471. Tradarea acestuia din urma duce la noi conflicte, conflicte in care se implica turcii lui Mahomed al II-lea. Infrangerea acestora si inscaunarea unui nou aliat al lui Stefan pe tronul Munteniei, Tepelus Voda, il convinge pe sultan ca doar o actiune in forta poate opri ambitiile In consecinta, Mohamed al II-lea, cuceritorul Bizantului, trimite o armata imensa, numarand circa 120.000 de oameni, in frunte cu Soliman Magnificul, sa ii aduca mica provincie rebela sub vesnica ascultare.Stefan, afland de planurile turcilor, cere grabnic ajutor vecinilor crestini. Polonia trimite doar incurajari, in timp ce Matei Corvin nu trimite decat 1.800 de cavaleri. In graba, din Ardeal, domnitorul strange inca 5.000 de secui, alaturi de cei 40.000 de moldoveni, atat cat putuse aduna sub arme din mica tara a Moldovei. Urmand vechiul obicei, el pustieste totul in calea atacatorilor, ingreunandu-le acestora avansul si oferindu-si timp pentru a alege locul ideal pentru batalia ce avea sa vina inevitabil. Iar locul il gaseste in mlastinile din jurul Vasluiului. La 10 ianuarie 1475, Stefan isi aduna oastea in negura diminetii si ataca frontal uriasa oaste a turcilor. Inclestarea este una de o rara violenta dar, dupa ceasuri de lupta surda, moldovenii incep sa bata in retragere. Este momentul in care insusi voievodul se avanta in prima linie incuranjandu-si oamenii si dand turcilor lovitura de gratie. La un semn al sau, din spate, un detasament ascuns in padurile din apropiere, navaleste asupra otomanilor starnand o panica de nedescris. Turcii nu mai asculta de ofiteri si incep sa se calce in picioare in speranta desarta de a scapa cu viata. Totul se transforma in cel mai scurt timp intr-o urmarire surda presarata cu zeci de mii de victime. Fugariti pana la Dunare, putinii supravietuitori isi pierd viata in apele inghetate ale Dunarii. Fusese cea mai mare infrangere a Islamului din fata unei armate crestine!
4) Batalia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)
Raspunsul turcilor dupa infrangerea dezastruoasa de la Vaslui nu s-a lasat prea mult asteptat. Mohamed venea el insusi, in fruntea a 160.000 de soldati pentru a-l pedepsi pe indraznetul Stefan. Astfel are loc batalia de la Paraul Alb, acolo unde domnitorul moldav este infrant. Doar pentru scurt timp, caci el revine in fruntea unei noi armate si il impinge pe cuceritorul Bizantului pana la Dunare. Acesta parasea Moldova fara sa fi cucerit un singur oras, o singura cetate, asemenea unui invins... Un alt atac turcesc ii ia Moldovei Chilia si Cetatea Alba, poarta lui Stefan catre rasarit si catre aurul negutatorilor. Singura speranta a domnitorului ramane o alianta militara cu Polonia, alianta ce se incheie in anul 1485, in conditii umilitoare pentru Stefan. In vazul tuturor, el a fost nevoit sa ingenuncheze si sa jure credinta mandrului Cazimir. Fusese doar o vanitate a polonezului pentru ca intelegerea nu a fost respectata. Polonia nu a trimis lui Stefan decat 3000 de soldati pentru recucerirea celor doua cetati. Mai mult, Cazimir incheie pacea cu sultanul, lasandu-l pe Stefan in voia sortii. In plus, fiul defunctului Cazimir patrunde in Moldova, la 9 august 1497, in fruntea a 100.000 de osteni. Pretextul? Recucerirea Chiliei si a Cetatii Albe. Adevaratul Motiv? Inscaunarea pe tronul Moldovei a fratelui sau Sigismund.
Prima solie a lui Stefan este primita cu bunavointa si asigurata de bunele intentii ale polonezilor. Ruta urmata era, insa, alta decat cea catre Chilia. Stefan intelege planul lui Ioan Albert si vede cum armata acestuia se indreapta catre Suceava. Trimite o a doua solie si abia cand mesagerii sai sunt arestati intelege planul ascuns al regelui vecin. Grabnic, Stefan cel Mare cere ajutorul turcilor si ardelenilor. La 24 septembrie, polonezii declanseaza asediul Sucevei, dar incercarile lor sunt zadarnice. Cetatea era mult prea bine aparata ca sa poata fi cucerita. Turcii trimit doar 2000 de oameni, in timp ce ardelenii se grabesc prin pasul Oituz cu 12.000 de osteni. Afectati de lipsuri, polonezii ridica asediul si par decisi sa incheie pacea, dar aceasta nu se va mai face decat in conditiile impuse de Stefan. Ioan Albert era nevoit sa se intoarca pe aceeasi ruta secatuita de tactica pamantului parjolit, fara ingaduinta de a jefui vreo asezare de pe teritoriul Moldovei.
Demoralizati, polonezii pornesc pe drumul de intoarcere dar nici de aceasta data nu isi tin promisiunea. Constient de o noua incalcare a tratatului de pace, Stefan ii urmareste pe atacatori cu circa 40.000 de osteni. In "apropiere de fagetul Cosminului", voievodul ii ajunge din urma pe polonezi si ordona armatei sale sa inconjoare padurea. Copacii sunt taiati si lasati doar atat cat sa poate fi pravaliti si, la 26 octombrie 1497, varstnicul Stefan dadea inca odata atacul. Prinsa ca intr-un cleste, armata polona a fost distrusa, putini fiind cei care au reusist sa fuga. Urmarirea fugarilor continua pana la granita cu Polonia, lupte crancene avand loc la Lentesti si apoi la Cernauti. Stefan isi permite chiar sa se lipseasca de un corp de oaste pe care il trimite sa lupte impotriva unui detasament de calareti mazuri veniti in ajutorul polonilor. Si din nou moldovenii ieseau invingatori. Polonia isi lingea ranile deschise si zecile de mii de morti lasati in pamantul Moldovei. Suferise una dintre cele mai mari infrangeri din istoria sa medievala.
3) Batalia de la Calugareni (23 august 1595)
Steagul luptei impotriva Imperiului Otoman a fost ridicat de Mihai Viteazul la 13 noiembrie 1594, la Bucuresti, printr-o rascoala impotriva celor doua componente ale combinatiei straine in capitala tarii: creditorii domnesti si o mica oaste otomana. Urmeaza Giurgiul care este asediat, dar rezista in fata armatei lui Mihai. In schimb, La Harsova, Silistra si Targul de Floci, turcii sufera infrangeri zdrobitoare. In Moldova, Aron Voda macelerea pe toti otomanii din Iasi si dadea semnul unei rascoale generale in cele doua tari romane. Din Istanbul pornea, insa, temutul ordin. O armata de circa 40.000 de oameni, in frunte cu Ferhat Pasa, porneste catre Muntenia. Mihai trebuia dat ca exemplu in fata celor care mai aveau idei de rebeliune. Sultanul se razgandeste inexplicabil si il inlocuieste pe incercatul general cu vizirul Sinan Pasa chiar inainte de a trece Dunarea. Intre timp, Mihai nu reuseste sa stranga mai mult de 8000-14.000 de osteni, carora li se adauga un contingent de 2000 de unguri si circa 200 de cazaci. Se parea ca totul se va sfarsi intr-o baie de sange pentru valahi.
La 13/23 august 1595, la Calugareni, langa Giurgiu, valahii isi incep ofensiva. Primul lor atac are darul de a ii duce pana aproape de corturile turcilor, dar contraofensiva ienicerilor ii face sa se retraga peste Nealjlov, lasand in urma 11 tunuri. Ungurii nu iau parte la lupta, preferand sa se foloseasca doar de artilerie impotriva trupelor ce inaintau amenintator. Este momentul in care Mihai alege sa puna totul in joc. In fruntea ostasilor ramasi el se regrupeaza si porneste un contraatac fulgerator. Doi pasi sunt ucisi chiar de catre domnitor, in timp ce detasamentul unguresc decide, in final, sa loveasca din flanc. Cazacii si un mic grup de ardeleni, dupa ce invaluisera armata turceasca, ataca din spate creand un haos general printre turci. Totul se transforma intr-o retragere dezorganizata, insusi Sinan fiind la un pas de a-si pierde viata in tumultul de oameni si animale. 3000 de turci pier in lupta, iar romanii reusesc sa recucereasca tunurile pierdute. Turcii erau, insa, mult prea multi. Intaririle se aflau pe drum iar spionii lui Mihai il avertizasera deja de iminenta sosirii lor. Pierderile in randul armatei muntene erau uriase, astfel ca domnitorul alege sa se retraga in Transilvania, lasand liber invaziei otomane. La fel ca la Rovine, victoria pe campul de lupta ramasese a romanilor, turcii fiind, insa, cei care ocupau Muntenia.
2) Batalia de la Selimbar (28 octombrie 1599)
Chiar daca alianta din 27 mai 1595 a voievodului Mihai cu Sigismund Bathory era clara, intre cei doi relatiile s-au deteriorat an de an. In 1597 se produsesera schimbari insemnate in Transilvania. In baza unui tratat bilateral, Sigismund Bathory ceda imparatului Rudolf al II-lea Transilvania in schimbul ducatelor Opole si Ratibor din Silezia. Locul sau era luat de cardinalul Andrei Bathory, un sustinator deschis al polonezilor si al pacii cu turcii. Sustinut de Rudolf al II-lea si de generalul acestuia, albanezul Giorgio Basta, Mihai primeste acceptul de a lupta impotriva lui Andrei Bathory cel care, asa cum se temuse domnul muntean, incheiase pacea cu turcii.La 5 octombrie 1599, Mihai patrunde in Ardeal prin pasul Buzaului. In acelasi timp, pe Olt, o alta armata munteana condusa de fratii Buzesti si Baba Novac, venea in ajutorul domnitorului. Jonctiunea s-a facut la 16 octombrie in satul Selimbar, iar armata lui Mihai, mare parte formata din mercenari, secui, valahi si haiduci balcanici numara aproape 20.000 de oameni. Andrei Bathory ii opunea un numar egal de ostasi. Primul atac este dat de neobositul Baba Novac, urmat imediat de un contraatac al armatei cardinalului. Valahii se repliaza si ataca din nou, dar sunt respinsi pentru a doua oara si se parea ca vor pierde batalia. Este momentul in care Mihai, la fel ca in batalia de la Calugareni, intra personal in lupta, in fruntea propriei armate, moment care decide sortii bataliei, transformand infrangerea iminenta intr-o victorie rasunatoare. Andrei Bathrory alege sa fuga dar este prins de secui si decapitat in coliba unui taietor de lemne. Capul sau avea sa fie adus lui Mihai in suspinele sotiei sale, doamna Stanca. La 1 noiembrie 1599, Mihai patrundea in Alba Iulia asemenea unui mare invingator. Ardealul se afla la picioarele sale. Nu mai ramanea decat Moldova pentru ca Dacia sa fie refacuta, si nu formal, ci prin forta armelor.
1) Razboiul de independenta (1877 - 1878)
La 4 aprilie 1877, Romania si Rusia semnau conventia prin care se permitea trupelor rusesti sa patrunda in Balcani spre viitorul teatru de razboi cu Imperiul Otoman, cu mentiunea speciala prin care Tarul se obliga sa respecte drepturile statului roman, si sa mentina si sa apere integritatea teritoriala a Romaniei. La 12 aprilie 1877, tarul Alexandru al II-lea declara razboi Turciei dupa ce, cu doua zile in urma, la 10 aprilie 1877, Bucurestiul intrerupsese orice relatie diplomatica cu Inalta Poarta, actiune care se soldeaza cu puternice represalii otomane asupra localitatilor romanesti Giurgiu, Oltenita, Corabia, Bechet si Islaz. Drept raspuns, armata romana deschide focul de artilerie asupra Vidinului de la Calafat, la 28 aprilie 1877, iar la 10 mai, in acelasi an, era proclamata - la Bucuresti - independenta Romaniei.
Razboiul ruso-turc incepe dezastruos pentru armata tarista. Primul atac asupra Plevnei are loc la 8 iulie 1877, insa esueaza lamentabil, aducand pierderi grele trupelor comandate de Marele Duce Nicolae. Zece zile mai tarziu, cel de al doilea atac sufera aceeasi soarta. Este momentul in care Ducele Nicolae ii scrie in disperare de cauza domnitorului Carol I sa trimita trupele romanesti peste Dunare. La 20 august 1877, armata romana comandata de Domnitorul Carol I trecea pe podul de la Corabia si inainta victorios spre ceea ce avea sa fie cea mai grea lovitura pentru Imperiul Otoman, cucerirea Plevnei. De altfel, numarul ostasilor romani cazuti in sangerosul asediu asupra Plevnei este considerat cel mai mare din intregul razboi care a avut loc intre 1877-1878. Inconjurat, ranit la picior de un srapnel, Osman Pasa, generalul turc aflat la conducerea trupelor otomane, se preda neconditionat si ii inmana sabia sa ofiterului roman Mihail Cerchez, gest refuzat de acesta pana la venirea lui Carol I.
Ceea ce a urmat este istorie. Grivita I si II, Rahova, Smardan, Vidinul si celelalte fortificatii turcesti din Bulgaria au cazut rand pe rand in fata armatei ruso-romane comandate ireprosabil de Carol I. In semn de omagiu, abnegatia principelui avea sa ramana imortalizata peste timp de marele poet George Cosbuc: "Domnitorul a plecat la tabara indata ce s-a auzit ca rusilor le merge rau cu razboiul si ca li s-a pus Osman Pasa de-a curmezisul in drum. La tabara de la Calafat a plecat Domnul cam pe la inceputul lui iulie si a stat acolo vreo sase saptamani. Nu s-a mai intors acasa, dupa caderea Plevnei, El a fost intre ostenii sai si a indurat neajunsurile si greutatile razboiului douazeci si sase de saptamani, fara intrerupere. Mai bine de jumatate de an a zabovit pe campiile de lupta, batut de ploi si de vanturi, si primejduindu-si viata pentru binele tarii."
Dupa victorie, Carol s-a incoronat rege (in 1881), punandu-si pe frunte coroana de otel turnata din metalul unuia dintre tunurile turcesti capturate la Grivita la 30 august 1877. A adaugat Romaniei Dobrogea in 1878 si Cadrilaterul in 1913. Astfel, Carol I sadea semintele reintregirii tarii. A fost insa randul lui Ferdinand I, nepotul sau, sa implineasca destinul national al Romaniei, prin Marea Unire de la 1918.
Informatiile si imaginile au fost preluate de pe site-ul : www.descopera.ro
10) Clanul Asanestilor impotriva Imperiului Bizantin (sec. XII - XIII)
In Bulgaria, nu veti auzi prea multe despre originea valaha a fratilor Asan (Asen dupa unele surse) si asta pentru ca, evident, localnicii ii considera unii de-ai lor si ii trateaza cu un respect demn de marii imparati ai lumii. Istoria vorbeste insa despre cei trei frati valahi care s-au ridicat din Muntii Hemus pentru a-si cere drepturile in fata lui Isaac II Anghelos, imparatul Bizantului. Era anul 1185, cu aproape un secol si jumatate inainte ca Basarab I sa isi asume rolul de prim voievod al vlahilor din Muntenia, atunci cand Ioan si Petru Asan porneau rascoala care avea sa duca la infrangerea bizantinilor si la aparitia celui de al doilea Imperiu Vlaho-Bulgar.
Dintre toate sursele epocii, cronica bizantinului Nicetas Choniates Akominatos este cea care reda destul de exact desfasurarea evenimentelor din acea vreme. Nicetas consemneaza ca un nou bir, introdus abuziv, a adus multa nemultumire vlahilor si bulgarilor care locuiau pe muntele Haemus. Pentru a aduce la cunostinta imparatului nemultumirea lor, acestia trimit doi soli, alesi deloc intamplator. La drum pleaca fratii Petru si Ioan Asan, fruntasi printre semenii lor. Departe de a fi luati in seama, cei doi sunt, insa, palmuiti, umiliti in fata curtii imperiale si trimisi acasa. Intorsi cu apasarea esecului si cu pata rusinii pe obrazul lor, cei doi frati planuiesc o revolta a poporului din acea zona, formata in cea mai mare parte din vlahi si bulgari. Momentul nici ca putea fi mai bine ales. Puternicul Imperiu Bizantin trecea printr-o perioada tulbure, in care siguranta sa era amenintata serios de hoardele de unguri care navalisera cu doi ani in urma dinspre nord-vest si care repurtase deja primele succese. Ungurii ocupasera Belgradul, Branicevo, Nisul, ajungand pana la Sofia.
Datorita importantelor miscari de ordin politic si militar pe care le-a generat, Ionita Asan (Caloian), cel de al treilea frate, a devenit una dintre cele mai insemnate personalitati valahe din Balcani. Acesta a intins granitele statului pe care il conducea si a obtinut recunoasterea oficiala atat a Bizantului, cat si pe cea a papei. De la acesta din urma a obtinut recunoasterea titlului de rege pentru sine si cea de primat pentru arhiepiscopul bisericii noului stat. Valahii creasera, pentru prima data de la disparitia Daciei, un stat al lor, si asta chiar in coasta celui mai mare imperiu al vremii… Imperiul Bizantin.
9) Batalia de la Posada (9 - 12 noiembrie 1330)
Desi vasal al regelui Ungariei, asa cum este numit in mai multe documente ale vremii, Basarab daduse destule semne de rebeliune fata de cel ce ar fi trebuit sa ii fie suveran… Carol Robert de Anjou. In anul 1323, Basarab il sprijina militar pe tarul bulgar Mihail Sisman in lupta impotriva Imperiul Bizantin, o actiune ce incalca vasalitatea sa fata de regele Ungariei. Sapte ani mai tarziu, la 28 iulie 1330, voievodul muntean este alaturi de acelasi Mihai Sisman in lupta de la Velbuzd, impotriva regelui sarb Stefan Decanski, un aliat al lui Carol Robert de Anjou. Probabil, acesta a si fost motivul pentru care regele ungur decide sa dea o lectie rebelului valah si sa il indeparteze de la domnie. La doar cateva saptamani de la acest ultim eveniment, Carol da ordinul de adunare a armatei celei mari a Ungariei. Cu toate acestea, 8000 dintre cei mai buni cavaleri unguri se aflau in Polonia, luptand impotriva cavalerilor teutoni. Este evident ca nu toata armata a putut fi stransa in campania indreptata impotriva lui Basarab. Insa 30.000 de cavaleri, cu mult mai mult decat putea strange valahul, luau drumul Tarii Romanesti. Severinul cade primul iar Curtea de Arges este incendiata de regele razbunator. Bolile si lipsurile armatei cauzate de pustiirea pamanturilor valahe de catre Basarab il silesc pe Carol Robert sa ceara retragerea. Nu era chiar victoria zdrobitoare pe care si-o dorise, dar era o lectie pe care valahul ar fi trebuit sa o inteleaga odata pentru totdeauna. In misterioasa trecatoare de la Posada, la 9 noiembrie 1330, Basarab lanseaza atacul surpriza asupra ungurilor. Si ce mai surpriza a fost pe cei care se considerau invingatori. Mii de cavaleri isi pierd viata inca din prima zi a luptelor.Macelul dureaza pana pe 13 noiembrie, iar din insemnarile regelui Carol Robert de Anjou, aflam ca apogeul luptei a fost acela in care cavalerii valahi au sarjat in mod repetat asupra supravietuitorilor. Regele ungur este salvat cu pretul vietii garzilor sale personale si scapa doar dupa ce isi schimba hainele cu Desev, fiul lui Dionisie, "cel pe care valahii crezandu-l insusi regele l-au ucis cu cruzime". Aproape toti cavalerii unguri au fost ucisi in stramtoarea Posadei, oferind posteritatii una dintre cele mai mari si mai rusinoase infrangeri din istoria Ungariei. Tara Romaneasca se nascuse iar visul Ungariei de a atinge Marea Neagra se sfarsise pentru totdeauna. Pe tronul tarii Romanesti, pentru 42 de ani, avea sa stea cel pe care astazi il banuim a fi… Negru Voda Intemeietorul.
8) Batalia de la Rovine (10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395)
Inceputul conflictului cu turcii are loc in anul 1389, atunci cand Mircea il ajuta cu oaste pe Lazar, cneazul sarbilor, in lupta de la Kossovopolje (Campia Mierlelor). Lazar convocase la lupta impotriva "necredinciosilor" toata crestinatatea, insa raspunsurile au fost intarziate sau absente in cea mai mare lor parte. La inceput, sortii au parut a fi de partea crestinilor mai ales ca fanaticul sarb, Milos Obilici, l-a ucis pe insusi sultanul Murad. Fiul acestuia insa, Baiazid Ilderim (Fulgerul), va lua imediat comanda armatei turcesti si va schimba retragerea initiala intr-o stralucita victorie. Crestinii au fost zdrobiti iar cneazul Lazar insusi isi va pierde viata. Asteptandu-se la razbunarea turcilor pentru implicarea sa in lupta, Mircea ia masuri, consolidand linia Dunarii prin ridicarea cetatii de piatra la Giurgiu si prin fortificarea celei de la Turnu (sau Nicopolul Mic). Voievodul va incheia la 10 decembrie 1389 si un tratat de alianta cu regele polonez Vladislav Iagello iar printr-un act semnat la 17 martie 1390, domnul muntean se apropie si de suveranul ungur Sigismund.Dupa cucerirea Bulgariei, care are loc in 1393, Baiazid decide sa intreprinda o expeditie impotriva lui Mircea. Oastea turceasca asediaza si cucereste mai intai Silistra, de pe malul drept al Dunarii, traverseaza fluviul, ocupa Turnu si inainteaza spre Arges. Alaturi de sultan se aflau vasalii sarbi Marco Cralievici si Constantin Dragasevici. Lupta s-a dat la Rovine, pe malul unui rau inca necunoscut, in ziua de 10 octombrie 1394. Batalia a fost crunta si sangeroasa, ambele ostiri dand dovada de mare inversunare si ura in incrucisarea armelor. Desi izvoarele sunt categorice in privinta biruintei lui Mircea asupra "paganilor", ea nu a putut impiedica inaintarea armatei turcesti mult superioara numeric, asa incat romanii s-au retras spre Arges unde o noua lupta a avut loc, de aceasta data defavorabila lui Mircea. Tocmai din acest motiv sunt istorici care opineaza ca, desi batalia de la Rovine este privita ca un episod de mare cutezanta a romanilor de sub Mircea cel Batran, importanta sa nu s-a ridicat chiar la proportiile atribuite in manualele de istorie. Cert este, insa, ca Mircea era primul european care infrunta Imperiul Otoman si care iesea cu capul sus dintr-o asemenea infruntare.
7) Atacul de noapte al lui Vlad Tepes: (17 iunie 1462)
Profitand de obiceiul turcilor de a nu duce razboaie iarna, voievodul trece prin foc, sabie si mai ales teapa, tot malul stang al Dunarii, de la Zimnicea in Delta. Cronicarii de curte ai lui Vlad noteaza cu sfintenie si frica, recordurile personale ale domnitorului. La Oblucitia si Nevoselo 1350 turci trasi in teapa, la Dirstor, Cartal si Dripotrom 6840, Turtucaia 630, Giurgiu 6414, Rahova 1460, Novigrad si Sistov 749 si Marotiu cu doar 210 de turci de ambele sexe si toate varstele. Inceputul era cum nu se putea mai bun. Groaza turcilor ajunsese atat de mare incat pasalele si dregatorii din Rumelia se intreceau in a mitui vizirii de la Stambul in speranta ocuparii unui post similar in Anatolia sau Armenia, doar-doar vor reusi sa scape de infricosata vecinatate a omului cu tepe.
Furia lui Mahomed nu intarzie sa se arate. Intr-un acces de groaza amestecata cu furie neputincioasa, suveranul turc ordona strangerea celei mai mari armate musulmane de pana atunci. Pentru a-si imbarbata incercatii ieniceri care incepusera sa simta amenintarea varfului ascutit al tepei, sultanul se decinde sa paraseasca Stambului si sa conduca personal campania de pedepsire si lichidare a curajosului voievod. Ordia cea grozava s-a pornit spre Valahia, conform cronicarului Chalcocondil, un numar de 250.000 de razboinici marsaluiau spre Dunare. Numai corpul de elita al ienicerilor numara 25.000 de luptatori. In fata colosului musulman, Vlad cere ajutor regelui Matei Corvin, ajutor care nu a venit niciodata. Raportul lui Balbi, ambasadorul venetian la Stambul ne spune ca Vlad detinea o armata de maxim 30.000 de soldati, in timp ce Petrus Thomasio scrie ca valahii aveau doar 22.000 de razboinici. Pentru a zadarnici traversarea batranului fluviu de catre turci, voievodul se foloseste de o serie de tactici militare vizionare care apar in Europa de-abia in perioada moderna. Vlad intentiona sa-l prinda pe Mahomed in padurile dese si intunecate ale Teleormanului, unde odihneau cadavrele unor turci (de aici vine denumirea de Teleorman, derivate din turcescul Delii Orman-padure nebuna).Apogeul conflictului se petrece in noaptea 17-18 iunie 1462 undeva la mijlocul drumului intre Nicolope si Bucuresti. Atunci, intr-o demonstratie de curaj unica in istoria omenirii (niciun alt lider militat inainte sau dupa el, nu s-a deghizat si a atacat o tabara dusmana din interior), Vlad Tepes si cei mai buni osteni se imbraca in straie turcesti si se infiltreaza intre otomani. Tinta sa era cortul sultanului. In plina noapte, socati si buimaci, corpul spahiilor din Anatolia este macelarit de valahi, marii viziri Mahmud si Isac fiind ucisi in lupta. Din nefericire, sultanul turc nu dormea in cortul cel mare, valahii in frunte cu Tepes scapand ocazia de a-l ucide pe Mahomed Fatih. Ostenii lui Vlad se retrag in viteza, iar dimineata avea sa arate proportiile dezastrului. Imensa armata era in agonie. Vlad continua sa hartuiasca armata turca. In lupta finala de la Chilia domnitorul zdrobeste un intreg corp de armata turc, pierderile otomanilor atingand numarul de 50.000 de oameni. In fruntea unei armate distruse, in randurile careia foamea, setea si bolile isi luau tribut din ce in ce mai mare, sultanul hotaraste sa-si salveze ostenii ramasi, retragandu-se pe Dunare din orasul Braila. Acoperit de rusine, cu o armata bolnava si injumatatita, Mahomed se intoarce in Adrianopol. Pentru a ascunde infrangerea, cronicile albaneze afirmau ca sultanul a ordonat manifestari de veselie si petreceri, pentru ca supusii sai sa creada ca s-a intors victorios. In acelasi timp, Vlad zdrobeste armata fratelui sau Radu care se salveaza prin fuga. 30.000 turci nu au acelasi noroc...
6) Lupta de la Baia (14 - 15 decembrie 1467)
Lupta de la Baia dintre viitorii aliati in lupta impotriva Imperiului Otoman, Stefan cel Mare si Matei Corvin, are la baza conflictul dintre Aron Voda, ucigasul domnitorului moldovean, refugiat la curtea regelui maghiar, si dorinta Ungariei de a impune pe tronul Moldovei un domnitor aservit intereselor sale. Astfel, Matei Corvin ridica in 1467 o oaste de 40.000 de cavaleri, nu inainte de a potoli rascoala taranilor ardeleni de care Stefan nu era strain. La 11 noiembrie, ungurii se aflau deja la Brasov iar urmatoarea destinatie era pasul Oituz, trecerea spre Moldova. Bine intarit de catre domnitorul muntean, pasul se dovedeste o nuca tare pentru Matei Corvin, luptele surde din trecatoare dovedindu-se fatale pentru multi dintre ostasii sai. Si totusi, regele ungur reuseste sa treaca. La 19 noiembrie, targul Trotusului este devastat. Nu sunt crutati nici macar copiii si preotii. Urmeaza Bacaul, Romanul si se parea ca armata lui Corvin avea sa ia si Suceava.Anticipand urmatoare miscare a ungurilor, la 15 decembrie 1467, Stefan cel Mare, alaturi de 12.000 de osteni, asediaza Romanul, locul de campare al armatei ungare, dupa ce incendiase orasul din toate partile. Luptele sunt extrem de violente, cu multe victime de ambele parti. In zorii zilei, panicati, ungurii incep sa se retraga in dezordine. Pana si regele este purtat pe targa, ranit grav de o sageata cu trei varfuri si de catre o lance. Doar indecizia vornicului Isaia de a ataca acolo unde ii ordonase Stefan voievod face ca Matei Corvin sa ramana necapturat si sa ajunga, alaturi de ramasitele armatei sale, in Ungaria. Dar nu era decat inceputul. Dornic sa arate ca Moldova nu mai este un loc deschis jefuitorilor, voievodul moldav patrunde in anul 1468 in Ardeal, pradand si pedepsind trupele unguresti pentru necutezanta de a se fi opus moldovenilor. Nu era decat semnul ca pe tronul Moldovei urcase un principe demn de orice natiune europeana si ca nicio putere medievala nu avea sa ia usor mica natiune romana din mainile celui mai mare voievod al ei…
5) Batalia de la Vaslui (10 ianuarie 1475)
Constient ca atata vreme cat pe tronul Tarii Romanesti se afla Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes, un domnitor vandut turcilor, pericolul otoman ar fi putut lovi Moldova din cel putin doua parti. Nu ramanea decat ca Stefan sa impuna in Muntenia un domnitor supus cauzei crestine care sa il sprijine in lupta impotriva necredinciosilor. Astfel, au loc loc luptele cu Radu cel Frumos si inscaunarea lui Laiota Basarab in anul 1471. Tradarea acestuia din urma duce la noi conflicte, conflicte in care se implica turcii lui Mahomed al II-lea. Infrangerea acestora si inscaunarea unui nou aliat al lui Stefan pe tronul Munteniei, Tepelus Voda, il convinge pe sultan ca doar o actiune in forta poate opri ambitiile In consecinta, Mohamed al II-lea, cuceritorul Bizantului, trimite o armata imensa, numarand circa 120.000 de oameni, in frunte cu Soliman Magnificul, sa ii aduca mica provincie rebela sub vesnica ascultare.Stefan, afland de planurile turcilor, cere grabnic ajutor vecinilor crestini. Polonia trimite doar incurajari, in timp ce Matei Corvin nu trimite decat 1.800 de cavaleri. In graba, din Ardeal, domnitorul strange inca 5.000 de secui, alaturi de cei 40.000 de moldoveni, atat cat putuse aduna sub arme din mica tara a Moldovei. Urmand vechiul obicei, el pustieste totul in calea atacatorilor, ingreunandu-le acestora avansul si oferindu-si timp pentru a alege locul ideal pentru batalia ce avea sa vina inevitabil. Iar locul il gaseste in mlastinile din jurul Vasluiului. La 10 ianuarie 1475, Stefan isi aduna oastea in negura diminetii si ataca frontal uriasa oaste a turcilor. Inclestarea este una de o rara violenta dar, dupa ceasuri de lupta surda, moldovenii incep sa bata in retragere. Este momentul in care insusi voievodul se avanta in prima linie incuranjandu-si oamenii si dand turcilor lovitura de gratie. La un semn al sau, din spate, un detasament ascuns in padurile din apropiere, navaleste asupra otomanilor starnand o panica de nedescris. Turcii nu mai asculta de ofiteri si incep sa se calce in picioare in speranta desarta de a scapa cu viata. Totul se transforma in cel mai scurt timp intr-o urmarire surda presarata cu zeci de mii de victime. Fugariti pana la Dunare, putinii supravietuitori isi pierd viata in apele inghetate ale Dunarii. Fusese cea mai mare infrangere a Islamului din fata unei armate crestine!
4) Batalia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)
Raspunsul turcilor dupa infrangerea dezastruoasa de la Vaslui nu s-a lasat prea mult asteptat. Mohamed venea el insusi, in fruntea a 160.000 de soldati pentru a-l pedepsi pe indraznetul Stefan. Astfel are loc batalia de la Paraul Alb, acolo unde domnitorul moldav este infrant. Doar pentru scurt timp, caci el revine in fruntea unei noi armate si il impinge pe cuceritorul Bizantului pana la Dunare. Acesta parasea Moldova fara sa fi cucerit un singur oras, o singura cetate, asemenea unui invins... Un alt atac turcesc ii ia Moldovei Chilia si Cetatea Alba, poarta lui Stefan catre rasarit si catre aurul negutatorilor. Singura speranta a domnitorului ramane o alianta militara cu Polonia, alianta ce se incheie in anul 1485, in conditii umilitoare pentru Stefan. In vazul tuturor, el a fost nevoit sa ingenuncheze si sa jure credinta mandrului Cazimir. Fusese doar o vanitate a polonezului pentru ca intelegerea nu a fost respectata. Polonia nu a trimis lui Stefan decat 3000 de soldati pentru recucerirea celor doua cetati. Mai mult, Cazimir incheie pacea cu sultanul, lasandu-l pe Stefan in voia sortii. In plus, fiul defunctului Cazimir patrunde in Moldova, la 9 august 1497, in fruntea a 100.000 de osteni. Pretextul? Recucerirea Chiliei si a Cetatii Albe. Adevaratul Motiv? Inscaunarea pe tronul Moldovei a fratelui sau Sigismund.
Prima solie a lui Stefan este primita cu bunavointa si asigurata de bunele intentii ale polonezilor. Ruta urmata era, insa, alta decat cea catre Chilia. Stefan intelege planul lui Ioan Albert si vede cum armata acestuia se indreapta catre Suceava. Trimite o a doua solie si abia cand mesagerii sai sunt arestati intelege planul ascuns al regelui vecin. Grabnic, Stefan cel Mare cere ajutorul turcilor si ardelenilor. La 24 septembrie, polonezii declanseaza asediul Sucevei, dar incercarile lor sunt zadarnice. Cetatea era mult prea bine aparata ca sa poata fi cucerita. Turcii trimit doar 2000 de oameni, in timp ce ardelenii se grabesc prin pasul Oituz cu 12.000 de osteni. Afectati de lipsuri, polonezii ridica asediul si par decisi sa incheie pacea, dar aceasta nu se va mai face decat in conditiile impuse de Stefan. Ioan Albert era nevoit sa se intoarca pe aceeasi ruta secatuita de tactica pamantului parjolit, fara ingaduinta de a jefui vreo asezare de pe teritoriul Moldovei.
Demoralizati, polonezii pornesc pe drumul de intoarcere dar nici de aceasta data nu isi tin promisiunea. Constient de o noua incalcare a tratatului de pace, Stefan ii urmareste pe atacatori cu circa 40.000 de osteni. In "apropiere de fagetul Cosminului", voievodul ii ajunge din urma pe polonezi si ordona armatei sale sa inconjoare padurea. Copacii sunt taiati si lasati doar atat cat sa poate fi pravaliti si, la 26 octombrie 1497, varstnicul Stefan dadea inca odata atacul. Prinsa ca intr-un cleste, armata polona a fost distrusa, putini fiind cei care au reusist sa fuga. Urmarirea fugarilor continua pana la granita cu Polonia, lupte crancene avand loc la Lentesti si apoi la Cernauti. Stefan isi permite chiar sa se lipseasca de un corp de oaste pe care il trimite sa lupte impotriva unui detasament de calareti mazuri veniti in ajutorul polonilor. Si din nou moldovenii ieseau invingatori. Polonia isi lingea ranile deschise si zecile de mii de morti lasati in pamantul Moldovei. Suferise una dintre cele mai mari infrangeri din istoria sa medievala.
3) Batalia de la Calugareni (23 august 1595)
Steagul luptei impotriva Imperiului Otoman a fost ridicat de Mihai Viteazul la 13 noiembrie 1594, la Bucuresti, printr-o rascoala impotriva celor doua componente ale combinatiei straine in capitala tarii: creditorii domnesti si o mica oaste otomana. Urmeaza Giurgiul care este asediat, dar rezista in fata armatei lui Mihai. In schimb, La Harsova, Silistra si Targul de Floci, turcii sufera infrangeri zdrobitoare. In Moldova, Aron Voda macelerea pe toti otomanii din Iasi si dadea semnul unei rascoale generale in cele doua tari romane. Din Istanbul pornea, insa, temutul ordin. O armata de circa 40.000 de oameni, in frunte cu Ferhat Pasa, porneste catre Muntenia. Mihai trebuia dat ca exemplu in fata celor care mai aveau idei de rebeliune. Sultanul se razgandeste inexplicabil si il inlocuieste pe incercatul general cu vizirul Sinan Pasa chiar inainte de a trece Dunarea. Intre timp, Mihai nu reuseste sa stranga mai mult de 8000-14.000 de osteni, carora li se adauga un contingent de 2000 de unguri si circa 200 de cazaci. Se parea ca totul se va sfarsi intr-o baie de sange pentru valahi.
La 13/23 august 1595, la Calugareni, langa Giurgiu, valahii isi incep ofensiva. Primul lor atac are darul de a ii duce pana aproape de corturile turcilor, dar contraofensiva ienicerilor ii face sa se retraga peste Nealjlov, lasand in urma 11 tunuri. Ungurii nu iau parte la lupta, preferand sa se foloseasca doar de artilerie impotriva trupelor ce inaintau amenintator. Este momentul in care Mihai alege sa puna totul in joc. In fruntea ostasilor ramasi el se regrupeaza si porneste un contraatac fulgerator. Doi pasi sunt ucisi chiar de catre domnitor, in timp ce detasamentul unguresc decide, in final, sa loveasca din flanc. Cazacii si un mic grup de ardeleni, dupa ce invaluisera armata turceasca, ataca din spate creand un haos general printre turci. Totul se transforma intr-o retragere dezorganizata, insusi Sinan fiind la un pas de a-si pierde viata in tumultul de oameni si animale. 3000 de turci pier in lupta, iar romanii reusesc sa recucereasca tunurile pierdute. Turcii erau, insa, mult prea multi. Intaririle se aflau pe drum iar spionii lui Mihai il avertizasera deja de iminenta sosirii lor. Pierderile in randul armatei muntene erau uriase, astfel ca domnitorul alege sa se retraga in Transilvania, lasand liber invaziei otomane. La fel ca la Rovine, victoria pe campul de lupta ramasese a romanilor, turcii fiind, insa, cei care ocupau Muntenia.
2) Batalia de la Selimbar (28 octombrie 1599)
Chiar daca alianta din 27 mai 1595 a voievodului Mihai cu Sigismund Bathory era clara, intre cei doi relatiile s-au deteriorat an de an. In 1597 se produsesera schimbari insemnate in Transilvania. In baza unui tratat bilateral, Sigismund Bathory ceda imparatului Rudolf al II-lea Transilvania in schimbul ducatelor Opole si Ratibor din Silezia. Locul sau era luat de cardinalul Andrei Bathory, un sustinator deschis al polonezilor si al pacii cu turcii. Sustinut de Rudolf al II-lea si de generalul acestuia, albanezul Giorgio Basta, Mihai primeste acceptul de a lupta impotriva lui Andrei Bathory cel care, asa cum se temuse domnul muntean, incheiase pacea cu turcii.La 5 octombrie 1599, Mihai patrunde in Ardeal prin pasul Buzaului. In acelasi timp, pe Olt, o alta armata munteana condusa de fratii Buzesti si Baba Novac, venea in ajutorul domnitorului. Jonctiunea s-a facut la 16 octombrie in satul Selimbar, iar armata lui Mihai, mare parte formata din mercenari, secui, valahi si haiduci balcanici numara aproape 20.000 de oameni. Andrei Bathory ii opunea un numar egal de ostasi. Primul atac este dat de neobositul Baba Novac, urmat imediat de un contraatac al armatei cardinalului. Valahii se repliaza si ataca din nou, dar sunt respinsi pentru a doua oara si se parea ca vor pierde batalia. Este momentul in care Mihai, la fel ca in batalia de la Calugareni, intra personal in lupta, in fruntea propriei armate, moment care decide sortii bataliei, transformand infrangerea iminenta intr-o victorie rasunatoare. Andrei Bathrory alege sa fuga dar este prins de secui si decapitat in coliba unui taietor de lemne. Capul sau avea sa fie adus lui Mihai in suspinele sotiei sale, doamna Stanca. La 1 noiembrie 1599, Mihai patrundea in Alba Iulia asemenea unui mare invingator. Ardealul se afla la picioarele sale. Nu mai ramanea decat Moldova pentru ca Dacia sa fie refacuta, si nu formal, ci prin forta armelor.
1) Razboiul de independenta (1877 - 1878)
La 4 aprilie 1877, Romania si Rusia semnau conventia prin care se permitea trupelor rusesti sa patrunda in Balcani spre viitorul teatru de razboi cu Imperiul Otoman, cu mentiunea speciala prin care Tarul se obliga sa respecte drepturile statului roman, si sa mentina si sa apere integritatea teritoriala a Romaniei. La 12 aprilie 1877, tarul Alexandru al II-lea declara razboi Turciei dupa ce, cu doua zile in urma, la 10 aprilie 1877, Bucurestiul intrerupsese orice relatie diplomatica cu Inalta Poarta, actiune care se soldeaza cu puternice represalii otomane asupra localitatilor romanesti Giurgiu, Oltenita, Corabia, Bechet si Islaz. Drept raspuns, armata romana deschide focul de artilerie asupra Vidinului de la Calafat, la 28 aprilie 1877, iar la 10 mai, in acelasi an, era proclamata - la Bucuresti - independenta Romaniei.
Razboiul ruso-turc incepe dezastruos pentru armata tarista. Primul atac asupra Plevnei are loc la 8 iulie 1877, insa esueaza lamentabil, aducand pierderi grele trupelor comandate de Marele Duce Nicolae. Zece zile mai tarziu, cel de al doilea atac sufera aceeasi soarta. Este momentul in care Ducele Nicolae ii scrie in disperare de cauza domnitorului Carol I sa trimita trupele romanesti peste Dunare. La 20 august 1877, armata romana comandata de Domnitorul Carol I trecea pe podul de la Corabia si inainta victorios spre ceea ce avea sa fie cea mai grea lovitura pentru Imperiul Otoman, cucerirea Plevnei. De altfel, numarul ostasilor romani cazuti in sangerosul asediu asupra Plevnei este considerat cel mai mare din intregul razboi care a avut loc intre 1877-1878. Inconjurat, ranit la picior de un srapnel, Osman Pasa, generalul turc aflat la conducerea trupelor otomane, se preda neconditionat si ii inmana sabia sa ofiterului roman Mihail Cerchez, gest refuzat de acesta pana la venirea lui Carol I.
Ceea ce a urmat este istorie. Grivita I si II, Rahova, Smardan, Vidinul si celelalte fortificatii turcesti din Bulgaria au cazut rand pe rand in fata armatei ruso-romane comandate ireprosabil de Carol I. In semn de omagiu, abnegatia principelui avea sa ramana imortalizata peste timp de marele poet George Cosbuc: "Domnitorul a plecat la tabara indata ce s-a auzit ca rusilor le merge rau cu razboiul si ca li s-a pus Osman Pasa de-a curmezisul in drum. La tabara de la Calafat a plecat Domnul cam pe la inceputul lui iulie si a stat acolo vreo sase saptamani. Nu s-a mai intors acasa, dupa caderea Plevnei, El a fost intre ostenii sai si a indurat neajunsurile si greutatile razboiului douazeci si sase de saptamani, fara intrerupere. Mai bine de jumatate de an a zabovit pe campiile de lupta, batut de ploi si de vanturi, si primejduindu-si viata pentru binele tarii."
Dupa victorie, Carol s-a incoronat rege (in 1881), punandu-si pe frunte coroana de otel turnata din metalul unuia dintre tunurile turcesti capturate la Grivita la 30 august 1877. A adaugat Romaniei Dobrogea in 1878 si Cadrilaterul in 1913. Astfel, Carol I sadea semintele reintregirii tarii. A fost insa randul lui Ferdinand I, nepotul sau, sa implineasca destinul national al Romaniei, prin Marea Unire de la 1918.
Informatiile si imaginile au fost preluate de pe site-ul : www.descopera.ro
Evenimente
1 Decembrie
Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.Istoric:
Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României. În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea țării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.
După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.
În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.
Legea adoptată în 1990 de Parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.
Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zi ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.
Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci al opoziției anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.
9 mai - Ziua Independenţei de stat
În data de 9 mai 2013 se împlinesc 136 de ani de cand România şi-a câştigat independenţa. Atunci, sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor a proclamat independenţa de stat a României.
Cel care a citit Declaraţia de Independenţă a României în Adunarea Deputaţilor este Mihail Kogălniceanu. România a semnat, în data de 4 aprilie 1877, Convenţia cu statul rus în contextul în care în Balcani se prefigura conflictul dintre Imperiul otoman şi cel Ţarist.
Mai exact, în calitate de ministru de Externe în Guvernul Ion Brătianu (primăvara-vara 1876, şi apoi din nou din aprilie 1877 până în noiembrie 1878), Kogălniceanu a fost responsabil pentru intrarea României în războiul ruso-turc din 1877-1878 de partea Rusiei, ocazie cu care ţara şi-a declarat independenţa.
Împreună cu Rosetti şi Brătianu, a susţinut trecerea trupelor ruseşti prin ţară şi, în aprilie 1877, l-a convins pe Carol să accepte alianţa cu Rusia, contrar sfatului iniţial al Consiliului de Coroană. În această chestiune, el a cerut sfatul Franţei care, deşi aflată într-o perioadă de frământări politice, era încă una din puterile ce supervizau România.
Louis, duce Decazes, ministrul de externe francez, a refuzat să-i dea un răspuns ferm şi a arătat că, dacă România se alătură taberei ruseşti, puterile nu-i vor mai oferi protecţie. Kogălniceanu a luat la cunoştinţă şi şi-a exprimat speranţa că Franţa îi va susţine ţara în momentul decisiv.
sâmbătă, 4 mai 2013
Personalitati Istorice
Cleopatra
Cleopatra a VII-a a Egiptului, este una din cele mai celebre femei din istorie.Cleopatra era pasionata de cultura, cunostea sapte limbi, beneficiind de o educatie aleasa.Desi in limba greaca, ,,Cleopatra"inseamna ,,gloria tatalui", nu se potrivea cu realitatea, deoarece preferata tatalui era sora ei mai mica, Arsinoe.Cei care au reusit sa ajunga la inima Cleopatrei, au fost Iulius Cezar, caruia i-a daruit un fiu si Marc Antoniu, care a fost tatal a celor doi gemeni, un baiat si o fata, nascuti de Cleopatra.Moartea Cleopatrei a fost destul de stranie, stipulandu-se ca a fost vorba de o muscatura de sarpe, pe care ea insasi la comandat.Alte surse sustin despre moartea Cleopatrei, ca s-a datorat lui Octavian, cu care aceasta era in razboi, care ar fi injunghiat-o cu o sabie.
Nefertiti
Nefertiti a fost o regina a Egiptului, din dinastia a 18-a, fiind cunoscuta drept cea mai frumoasa femeie din istorie.Nefertiti si sotul ei, Amenhotep, erau dedicati zeului Aton, discul solar si se considera ca cei trei formau un fel de triada divina.Deoarece sunt foarte putine date despre aceasta regina a Egiptului, majoritatea fiind interpretari ale unor scene descoperite, nu se stie exact cauza mortii lui Nefertiti, dar se presupune ca a murit datorita unei epidemii, care a lovit in acea vreme.In diferite scene, Nefertiti apare in spatele sotului ei, ceea ce inseamna ca a constituit mai mult un sprijin pentru acesta.Egiptul era un popor politeist, iar dupa casatoria cu Amenhotep, a devenit un popor monoteist, ceea ce releva o influenta semnificanta a zeului Aton, asupra celor doi.Mumia frumoasei care a marcat istoria, prin exceptionalul bust descoperit, nu a fost gasita, initial se credea ca s-au gasit doua ramasite, ale trupului, dar supuse unor teste ADN, acestea au iesit negative.
Caligula
Caligula (Cizmulita), a fost cel de-al treilea imparat al imperiului roman si cel de-al treilea membru al dinastiei iulio-claudiene.Inainte de a deveni imparat, Caligula, a fost sclav la curtea imparatului Tiberius, unde de multe ori era molestat sexual.Datorita despotismului, care a caracterizat Roma, in timpul guvernarii lui Caligula, s-au declansat numeroase conspiratii impotriva sa, care s-au soldat cu executii.Cei care l-au detronat pe Caligula, au fost Cassius Chaerea și L. Annius Vincianus, care l-au asasinat in apropierea palatului sau de la Roma.Caligula s-a remarcat in istorie printr-un gest neobisnuit si anume, si-a ridicat calul la rang de consul in Imperiul Roman.A fost un imparat care a realizat multe proiecte de constructii in timpul domniei sale, atat pentru binele poporului dar si pentru binele sau.
Cleopatra a VII-a a Egiptului, este una din cele mai celebre femei din istorie.Cleopatra era pasionata de cultura, cunostea sapte limbi, beneficiind de o educatie aleasa.Desi in limba greaca, ,,Cleopatra"inseamna ,,gloria tatalui", nu se potrivea cu realitatea, deoarece preferata tatalui era sora ei mai mica, Arsinoe.Cei care au reusit sa ajunga la inima Cleopatrei, au fost Iulius Cezar, caruia i-a daruit un fiu si Marc Antoniu, care a fost tatal a celor doi gemeni, un baiat si o fata, nascuti de Cleopatra.Moartea Cleopatrei a fost destul de stranie, stipulandu-se ca a fost vorba de o muscatura de sarpe, pe care ea insasi la comandat.Alte surse sustin despre moartea Cleopatrei, ca s-a datorat lui Octavian, cu care aceasta era in razboi, care ar fi injunghiat-o cu o sabie.
Nefertiti
Nefertiti a fost o regina a Egiptului, din dinastia a 18-a, fiind cunoscuta drept cea mai frumoasa femeie din istorie.Nefertiti si sotul ei, Amenhotep, erau dedicati zeului Aton, discul solar si se considera ca cei trei formau un fel de triada divina.Deoarece sunt foarte putine date despre aceasta regina a Egiptului, majoritatea fiind interpretari ale unor scene descoperite, nu se stie exact cauza mortii lui Nefertiti, dar se presupune ca a murit datorita unei epidemii, care a lovit in acea vreme.In diferite scene, Nefertiti apare in spatele sotului ei, ceea ce inseamna ca a constituit mai mult un sprijin pentru acesta.Egiptul era un popor politeist, iar dupa casatoria cu Amenhotep, a devenit un popor monoteist, ceea ce releva o influenta semnificanta a zeului Aton, asupra celor doi.Mumia frumoasei care a marcat istoria, prin exceptionalul bust descoperit, nu a fost gasita, initial se credea ca s-au gasit doua ramasite, ale trupului, dar supuse unor teste ADN, acestea au iesit negative.
Caligula
Caligula (Cizmulita), a fost cel de-al treilea imparat al imperiului roman si cel de-al treilea membru al dinastiei iulio-claudiene.Inainte de a deveni imparat, Caligula, a fost sclav la curtea imparatului Tiberius, unde de multe ori era molestat sexual.Datorita despotismului, care a caracterizat Roma, in timpul guvernarii lui Caligula, s-au declansat numeroase conspiratii impotriva sa, care s-au soldat cu executii.Cei care l-au detronat pe Caligula, au fost Cassius Chaerea și L. Annius Vincianus, care l-au asasinat in apropierea palatului sau de la Roma.Caligula s-a remarcat in istorie printr-un gest neobisnuit si anume, si-a ridicat calul la rang de consul in Imperiul Roman.A fost un imparat care a realizat multe proiecte de constructii in timpul domniei sale, atat pentru binele poporului dar si pentru binele sau.
vineri, 12 aprilie 2013
Istoria Muzicii
Istoria muzicii este una dintre cele mai importante componente ale
muzicologiei, este disciplina ȋn cadrul căreia se studiază, pe baza,
documentelor, evoluția artei muzicale – ȋn special a celei culte –, ȋn
decursul vremurilor. Ea este strȃns legată de istoria celorlalte arte
și, implicit, de istoria generală a culturii precum și de ȋntreaga
istorie a dezvoltării societății omenești.
http://www.youtube.com/watch?v=l9nrIfIb20M clip "Historia de la Musica "
Genuri muzicale
1. LOUIS ARMSTRONG
.jpg)
http://www.youtube.com/watch?v=l9nrIfIb20M clip "Historia de la Musica "
Genuri muzicale
Blues
Prima
aparitie a "blues-ului" nu este bine precizata si este cel mai adesea
datata intre anii 1870 si 1900, o perioada care a coincis cu emanciparea sclavilor
si tranzitia de la sclavism la mici producatori agricoli din sudul Statelor
Unite ale Americii.Etimologic vorbind, "Blues" se refera la o stare
de spirit de tristete, depresie sau melancolie. In secolul al XIX-lea, sintagma
era folosita ca un eufemism pentru politie si starile de delir ingrozitoare
provocate de dependenta psihica generata de abstinenta de la consumul de
droguri sau bauturi alcoolice.Insa, "Bluesul" este un gen muzical
vocal si instrumental, care s-a dezvoltat in S.U.A. in randul comunitatilor
afro-americane, avand ca baza cantecele spirituale, rugaciuni, psalmi
strigaturi si cantece. Genul a evoluat de la muzica vocala neacompaniata a
lucratorilor negri saraci intr-o larga varietate de stiluri si subgenuri cu
variatii regionale care a traversat S.U.A si mai tarziu Europa si Africa.
Formele si
genurile muzicale, considerate in prezent "blues" precum si
"country music" s-au dezvoltat in acelasi regiuni in timpul secolului
al XIX-lea din sudul Statelor Unite ale Americii. Inregistrari "blues"
si "country" pot fi gasite inca din 1920, cand industria muzicii
americane s-a dezvoltat si chiar a creat categorii de marketing denumite
"race music" si "hillbilly music" pentru a vinde muzica
negrilor si respectiv a albilor. La acea vreme nu exista o impartire clara
intre "blues" si "country", cu exceptia rasei
cantaretului.La fel ca si alte genuri muzicale precum jazz, rock and roll,
heavy metal sau hip hop, "blues" a fost acuzat ca fiind "muzica
diavolului" ("devil's music") si ca incita la violenta si fapte
antisociale. Astfel, la inceputul secolului XX, genul "blue" avea o
reputatie proasta. Insa, W.C. Handy, compozitor si muzician, este cel care
reuseste sa faca bluesul mai respectat in randul populatiei americane albe.
Artistul mai este numit "Parintele bluesului".Ulterior, bluesul s-a
impus si a exercitat o influenta considerabila asupra muzicii americane si
celei de tip western, devenind parte a genurilor ragtime, jazz, bluegrass, rock
and roll, hip-hop, muzica country si cantece pop.O forma cunoscuta a muzicii
blues este "Blues&Soul", care s-a dezvoltat in perioada 1960 -
1970 si combina elemente de soul si muzica urbana contemporana. Unul dintre
pionerii acestui gen a fost Bobby Bland si piesa "The Thrill Is Gone"
semnata de BB King. Blues&soul s-a bucurat de o mare popularitate in anii
1980. Printre muzicienii "Blues&Soul" se regasesc: ZZ Hill, Otis
Clay, Latimore, Little Milton, Johnny Adams, Solomon Burke, Wilson Pickett,
Bobby Rush si Johnnie Taylor.Bluesul clasic este o tema de 12 masuri, construite
din trei secvente si cuprinde o schema "Intrebare si raspuns"
(Call-and-Response)."Blues" cuprinde numeroase genuri dintre care
amintim: Acid Blues, African blues, Blues Drama Blues-rock, British blues,
Canadian blues, Chicago blues, Country blues, Delta blues, Gospel blues, Jazz
blues, Memphis blues, Piano blues sau Soul blues.De asemenea, mai sunt genuri
muzicale care nu sunt "blues", dar pot contine influente din acest
gen.In prezent, "Blues" este o componenta importanta a mostenirii
culturale americane si afro-americane
În ultimii ani ai vieții, Louis
Armstrong personifică la cel mai înalt nivel muzica de jazz și devine, împreună
cu formația sa "All Stars",
ambasadorul acestui gen în întreaga lume. Tendința comercializantă a unor
impresari lipsiți de scrupule nu l-a scutit însă nici pe el de anumite concesii
făcute succeselor ieftine, printre altele în unele filme pe care le-a turnat.
Louis Armstrong, "The King of
Jazz", cum a mai fost numit, se îmbolăvește, din păcate de cancer la gât. Deși
medicul îi spune să renunțe la trompetă, Armstrong nu poate să o facă și în
cele din urmă moare în ziua de 6 iulie 1971, în casa sa din cartierul Queens al orașului New
York.
Ray Charles Robinson (n. 23
septembrie 1930
în Albany, Georgia – d. 10 iunie 2004 în Beverly Hills, California)
a fost un muzician american
cunoscut sub numele prescurtat de scenă Ray
Charles (pentru a se evita încurcarea lui cu campionul la box Sugar Ray Robinson). El a
fost un pionier în genul de muzică
soul de-a lungul anilor 1950 prin fuziunea muzicii rhythm and blues, gospel, și blues, stiluri pe care la
începutul carierii le-a înregistrat la Atlantic Records. El deseori
a ajutat să se integreze rasial muzica country și pop
de-a lungul anilor 1960 prin al său crossover de
succes cu ABC Records, mai ales cu albumele
sale notabile Modern
Sounds. În timp ce cu ABC, Ray Charles a devenit unul dintre primii
muzicieni afroamericani căruia i-au fost acordat contol artisct
de către o companie de înregistrări mare. Frank
Sinatra l-a numit pe Ray Charles „singurul geniu adevărat numai în show
business.„ (în engleză sună așa „the only true genius in show
business.”).
Jazz
Jazz-ul a aparut la
inceputul secolului al XX-lea in statele sudice ale Statelor Unite ale
Americii si are ca origine melodiile populatiei afro-americane. Acest
gen se caracterizeaza prin tonalitatile de blues si ragtime, dar si
influente din muzica europeana. Ulterior, jazz-ul mai cuprinde elemente
specifice muzicii latino-americane.Atat
originea, cat si semnificatia initiala a cuvantului "jazz" ridica multe
controverse. Una dintre variante sugereaza inrudirea fonetica cu
expresia "chasse-beau", care reprezinta o figura de dans din Luisiana. O
a doua varianta face trimitere la cuvantul Jezabel, care era numele
unei prostituate din New Orleans. Numele acesteia se scrie in ortografie
americana "Jazz-Bel". In jargonul populatiei locale, cuvintele “jasm”
sau “gism” semnifica atat rapiditate si energie, dar si sensuri erotice.
Insa
consacrarea cuvantului “jazz” vine in 1917, cand formatia Original
Dixieland Jazz Band a repurtat un succes rasunator la "New York Columbus
Circle". Astfel, “jazz” intra in limbajul curent, desi acest cuvant se
folosise in 1913 intr-un ziar din San Francisco.
Jazz-ul
se reflecta in amestecul diverselor traditii muzicale ale sclavilor
proveniti din Africa. Tot din aceasta traditie, reies stilurile de
interpretare, care-i permit cantaretului un spatiu larg de executie si
libertate de improvizare, cu o schema "intrebare si raspuns"
(Call-and-Response) pe un fond ritmic complex, ce duce la sincoparea
melodiilor executate de diverse instrumente.
Istoria
jazz-ului arata o evolutie a stilurilor in decursul anilor, intr-un
lant logic continuu, in care fiecare stil se interconecteaza cu cel
anterior si posterior, astfel incat inlaturarea unuia dintre ele este
imposibila, intrucat ar compromite intreaga intelegere a jazz-ului.Jazz-ul
cuprinde o diversitate de stiluri: "New Orleans", "Dixieland";
"Chicago", "Cool Jazz", "Hard Bop", "Modal Jazz", "Free Jazz", care de
asemenea include alte subgenuri.
Aura Urziceanu (n. 14 decembrie 1946, București) este o cântăreață și compozitoare de jazz din România, considerată una dintre cele mai importante voci românești ale genului; în acest sens, jazzologul și interpretul Mihai Berindei o numește o „cântăreață autentică de jazz de clasă internațională”.În primii săi ani de activitate a interpretat muzică ușoară, iar mai târziu a abordat și repertoriul de muzică populară românească.
Efectuează turnee în Australia, Brazilia, Bulgaria, Franța, Germania, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii etc. Face parte din juriile unor concursuri internaționale desfășurate la New York și Toronto (Canada).
Johnny Răducanu (n. 1 decembrie 1931, Brăila - d. 19 septembrie 2011) a fost un contrabasist, pianist, compozitor, aranjor și conducător de formație român de etnie romă.
Pe numele său real Răducan Crețu, s-a născut într-o familie de romi cu tradiții muzicale de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petre Crețul Șolcan. S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas, încă de la 19 ani. A făcut studii muzicale la Iași și Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București
(clasa contrabas, 1953-1956). Îndrumător activ al tinerei generații,
Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii românești de jazz.A fost căsătorit cu Geta Costin între 1962 și 1970.Johnny Răducanu a murit în data de 19 septembrie 2011 în locuința sa din str. Oltarului din București.Mari cântăreţi de jazz şi blues
1. LOUIS ARMSTRONG
2. ELLA FITZGERALD
3. B.B. KING
4. MILES DAVIS
5. GLENN MILLER
6. NINA SIMON
7. JOHN COLTRANE
8. RAY CHARLES
9. CHARLIE PARKER
10.DUKE ELLINGTON
11. CHUCK BERRY
12. COUNT BASIE
13. BENNY GOODMAN
14. BESSIE SMITH
15. THELONIOUS MONK
16. CHICK COREA
17. MUDDY WATERS
18. DJANGO REINHARDT
19. STAN GETZ
20. JOHN LEE HOOKER
Muzica Ambientala
Este un gen muzical, care
include elemente din diferite stiluri precum jazz, muzica electronica,
rock and roll, "new age", muzica clasica moderna. Aceasta este muzica
pasiva, de fundal (background music), dar care presupune o ascultare
activa.Termenul
de muzica ambientala a fost introdus de catre Brian Eno la mijlocul
anilor 1970 si desemna muzica care invaluie ascultatorul, fara sa-i
atraga atentia, care poate fi "ascultata in mod activ sau la fel de bine
ignorata, depinzand de alegerea ascultatorului". Acesta este tipul de
muzica facuta pentru a induce calmul si spatiul de a gandi.Muzica
ambientala este folosita in show-urile de televiziune si imaginile de
miscare pentru meritul de a induce o anumita atmosfera.
Muzica Chillout
Muzica "Chill Out" este tonica, relaxanta (sau cel putin nu la fel de "intensa" ca alte stiluri de muzica) si se asculta in spatiul intim. A mai fost numita "techno usor" ("soft techno").
Din
anul 2005 "chill out" este recunoscut de cea mai mare parte a
magazinelor sau clasamentelor de specialitate din Marea Britanie.
In
prezent, sunt mii de compilatii, ale caror titluri cuprind cuvinte
precum: "chill out" sau "chill" si care se adreseaza publicului "chill
out".
Acest gen de muzica
are multe nume: ambient, new age, instrumentala contemporana,
experimentala, spacerock, ambient techno, ambient trance, mood music,
world music, muzica acustica noua.Chill
Out-ul a dat nastere la o intreaga cultura, care s-a dezvoltat in
cluburile si barurile la moda, creand o atmosfera retro sau futurista.
Show-urile de muzica "Chillout" adesea interfereaza cu imagini
relaxante, desprinse din natura sau efecte speciale.Celebra
"Ministry of Sound" din Londra a gazduit numeroase evenimente chillout
in locatii ale muzicii precum Ibiza, Marea Britanie etc.
De
asemenea, exista un mare eveniment dedicat acestui stil, intitulat
"Mare Festival de muzica chill" ("The Big Chill Festival"), care are loc
anual in Herefordshire (Marea Britanie).
Muzica Clasica
Muzica clasica defineste mai multe genuri muzicale diferite, insa inrudite. Fara vreo clasificare anume, semnificatia uzuala a muzicii clasice este muzica clasica europeana. De asemenea, termenul se mai poate referi la muzica clasica a popoarelor din afara Europei, precum: muzica clasica persana, muzica clasica indiana sau muzica clasica chineza.In principiu, muzica clasica este compusa si interpretata de artisti profesionisti foarte bine instruiti. Muzica clasica este o traditie scrisa, fiind compusa, scrisa si transmisa prin intermediul partiturilor.Muzica clasica cuprinde urmatoarele genuri: muzica avangardista, muzica de balet, muzica orchestrala, muzica de camera, muzica corala, muzica de concert, muzica de film, muzica de claviatura, muzica de teatru, opera, muzica simfonica si muzica vocala.
Artisti romani:
Ciprian Porumbescu, George Enescu, Angela Gheorghiu, Mariana Nicolesco, Felicia Filip 
.jpg)
Artisti straini:
Mozart,
Beethoven, Wagner, Brahms, Max Steiner, Vangelis, John Cage, Edgard
Varese, Karlheinz Stockhausen, Philip Glass, Tchaikovsky, Stravinsky,
Copland, Meredith Monk, Patrick Gilmore, John Philip Sousa, Gustav Holst.Muzica Dance
Muzica dance este un stil al muzicii foarte accesibile publicului si transmise prin mass-media, care este ascultata in cluburi, discoteci, posturi de radio sau televiziune. Termenul "muzica dance" este folosit pentru formulele comerciale ale muzicii electronice. In orice caz, atat muzica dance cat si cea electronica sunt realizate prin tehnologie electronica, folosindu-se calculatorul sau sintetizatoare, si de prea putine ori presupune mai mult de trei instrumente fizice.
Sound-ul
muzicii dance este reprodus digital (electronic) cu un ritm 4/4. Muzica
dance atinge de la 120 bpm pana la 200 bpm, in acestea incluzandu-se
muzica tehno, trance si house. Uneori muzica dance poate atinge pana la
1000 bpm in genurile de tip speedcore.
In general, publicul tinta al acestui tip de muzica sunt tinerii cu varste intre 13 si 29 de ani.
Genul
dance nu trebuie confundat cu muzica dance electronica, deoarece muzica
dance are un caracter comercial, este o muzica populara, se produce pe
banda rulanta, se pierde foarte repede si trebuie intotdeauna reinnoita.
Piesele
dance prind bine in orice locatie: in cafenele, in cluburile si
discotecile, in baruri, in cofetarii, in autobuze, peste tot. De
asemenea, stilul house este intens promovat la radio si la TV, reusind
sa urce audienta prin versurile simple si liniile melodice simple
(uneori puerile), care sunt retinute foarte usor, dar la fel de usor se
si uita.
Muzica
dance nu reprezinta o cultura, dar in timp a reusit sa devina un bun
substitut al lipsurilor posturilor de televiziune sau radio, cel mai bun
exemplu in acest sens fiind chiar divertismentul.
Muzica Hip-Hop
Muzica hip-hop, cunoscuta si ca "muzica rap" s-a dezvoltat incepand de la mijlocul anilor 1970 in Statele Unite ale Americii.
Hip-hop-ul are doua componente majore: rapping (MCing) si DJing ( productie si zgariat).
Mcing
(emcee, rapping) este perspectiva specifica Hip-Hop-ului, a
traditionalului maestru de ceremonii, care devine acronimul pentru
"Microphone Controller" (Cel care "controleaza" microfonul”), "Mike
Checka", "Music Commentator" ("Comentatorul" Muzicii) si "one who Moves
the Crowd" ( Cel care "misca" multimile”).
Djing (disk jockey, DJ's) reprezinta persoana care selecteaza si difuzeaza muzica prelucrata.
Hip-hop-ul
nu poate fi separat de b-boying (breakdance) si arta urbana (graffiti),
care impreuna cu "Mcing" si "Djing" sunt elementele de baza a culturii
hip-hop.
Instrumentele tipice ale hip-hop-ului sunt: platanele, sintetizatoarele, drum machines, sampler-uri si beatboxing-urile umane.
Muzica
hip-hop este asociata cu o anumita vestimentatie ("hip-hop fashion"),
cu un limbaj caracteristic ("hip-hop slang") si atitudinea si stilul de
viata "bling-bling", ceea ce semnifica concentrarea pe simboluri, care
arata prosperitatea si statutul reflectate in: bani, bijuterii, masini
si imbracaminte.
Evolutia
muzicii hip-hop se caracterizeaza prin trei perioade: perioada vechii
scoli de hip-hop (1970 – 1975), care marcheaza inceputurile
hip-hop-ului, dezvoltarea breakdance-ului si a conceptului "MC";
perioada de aur (1985 – 1993) si perioada moderna - caracterizata de
hardcore hip-hop, bling si genuri underground variate.
Hip-Hop-ul
s-a dezvoltat in Bronx (New York), cand DJ-ii au inceput sa se
concentreze asupra sunetelor de percutie din piesele funk sau disco. In
aceasta perioada se contureaza conceptul de "MC". La inceputuri, rolul
MC-ului era sa prezinte DJ-ul si muzica, sa intretina si sa socializeze
cu audienta. Ulterior, aceasta practica a devenit mai rasata,
transformandu-se in ceea ce este cunoscut ca "rapping". Incepand din
1979, hip-hop-ul era o muzica comerciala, insa o parte importanta a
muzicii populare americane.
Etapa
de aur a hip-hop-ului coincide cu aparitia "Run DMC", dar si a primei
case de discuri de muzica hip-hop (Def Jam Recordings). In perioada de
aur, hip-hop-ul se dezvolta in noi variate subgenuri, printre care
rapcore (Beastie Boys, De La Soul), latin hip-hop (Cypress Hill,
Gerardo), electro (Afrika, Egyptian Lover), Miami Bass (2 Live Crew,
J.J. Fad si DJ Laz), Politicization ( Public Enemy, Fresh Prince, Boogy
Down Productions, Will Smith).
Anii
1990 se caracterizeaza prin confruntarile dintre gangsterii din Coasta
de Vest si rebelii din Coasta de Est. Aceste confruntari au avut ca
figuri centrale si memorabile precum Tupac Shakur si The Notorious
B.I.G., care au murit violent si controversat, fiind impuscati in anul
1996 si respectiv 1997.
Era
moderna a hip-hop-ului cuprinde Gangsta Rap-ul, parte importanta din
muzica americana care a adus multe controverse datorita versurilor, care
erau percepute ca instigatoare la violenta, promiscuitate, folosirea
drogurilor si misoginism. Printre reprezentantii acestui stil se numara
Dr. Dre, Ice T, Tupac Shakur. De asemenea, in aceasta perioada se
dezvolta Hardcore hip-hop, reprezentat de nume ca Nas, Jay Z , Lil Kim,
Puff Daddy, Ice T, Snoop Dogg. In anul 1999, Dr. Dre lanseaza un nume important al hip-hop-ului, respectiv controversatul si apreciatul Eminem.Hip-hop-ul s-a raspandit cu viteza in intreaga lume, atragand numerosi fani si s-a dezvoltat in tipuri de hip-hop autohtone.
Genul Hip - hop in Romania
In
Romania, hip-hop-ul incepe sa prinda contur in perioada 1990 – 1991. In
anul 1991, a aparut prima emisiune radiofonica cu tematica hip-hop -
ului la Radio Nova intitulata "Hip Hop Radio".
In
Romania ca si in tara de origine, hip-hop-ul a prilejuit un conflict de
tip West Coast si East Cost, reprezentat la noi de doua tabere:
Racnetul Agoniei Nationale – Sindicat (RANS), care cuprindea Da Hood
Justice, R.A.C.L.A., Ghetto Dacii si Delikt (''Gara de Nord, 1 Mai si
toti cei care ne-avem ca fratii“) si pe de alta parte, B.U.G. Mafia
(Pantelimon), Marijuana si La Familia (Salajan). Ulterior, Parazitii
paraseasc RANS, ramanand doar R.A.C.L.A. si Ghetto Dacii.
Primul
material discografic de rap este lansat tarziu in anul 1995 de catre
R.A.C.L.A. si s-a intitulat "Rap-Sodia Efectului Defectului".
Urmatoarele materiale discografice au fost lansate in acelasi an de catre Parazitii si B.U.G. Mafia.
In
Romania cultura hip-hop a atins apogeul in perioada 2000, perioada
caracterizata de lansarea unui numar record de albume, dar si scandaluri
cu CNA, care au contribuit la cresterea popularitatii acestui gen
muzical.
Artisti romani:
R.A.C.L.A., Parazitii, B.U.G. Mafia, La Familia, Morometzii, Ghetto Dacii, Marijuana, Anonim, Spike, Grasul XXL, Sisu, Puya
.
Artisti straini:
Tupac, Nas, Notorius B.I.G, 50 Cent, MC Hammer, Da Rule, LL Cool J, DR. Dre, Snoop Dog, P. Diddy, Eminem, Jay Z, Lil Kim.
Muzica Latino
Muzica latino-americana,
denumita de cele mai multe ori "muzica latina" inseamna muzica cantata
in multe tari si se prezinta in forme diverse, pornind de la cele simple
precum stilul conjuncto din Nordul Mexicului la sofisticata habanera
din Cuba, tangoul argentinian din Brazilia, pana la simfoniile
compozitorului brazilian Heitor Villa Lobos pana la stilul simplu si
ritmic al stilului "andean".
Instrumentul
tipic muzicii latino sau muzicii spaniole in general, este conga, care
reprezinta o baterie de origine africana la care sunt folosite mainile
sau niste betisoare.
Una
din cele mai importante origini ale acestui gen de muzica este muzica
rurala si simpla din nordul Mexicului sau cabanera sofisticata din Cuba.
Un alt aspect esential al muzica latino este faptul ca se canta numai
in dialectul latin, respectiv de cele mai multe ori in limba spaniola
sau limba limba portugheza (Brazilia).
Muzica Latina poate fi impartita in mai multe subgenuri muzicale:
-
Andean ("Andean Music'') include tarile din vestul Americii de Sud,
precum: Peru, Bolivia, Argentina, Ecuador, Chile si Venezuela;
-
Muzica din America Centrala, care include tari precum: El Salvador,
Belize, Nicaragua, Panama, Guatemala, Honduras si Costa Rica;
-
Muzica Caraibbeana include insule vorbitoare de franceza si spaniola
din Marea Caraibelor: Haiti, Republica Dominicana, Cuba, Puerto Rico,
Guadelupe.
Muzica Reggae
Pana in anul 1950, muzica
jamaicana insemna formatii care cantau slagare britanice sau americane
pentru turistii, care le vizitau tara in vacante.
Insa,
in urmatorea perioada, inspiratia si creativitatea aveau sa plasmuiasca
un nou stil de muzica, care a facut inconjurul lumii. Este vorba despre
stilul reggae. Prima forma de reggae este stilul muzical numit "ska". Influentele
muzicii europene sau americane nu au fost usor de ignorat, astfel
primele piese ale stilului ska au fost de fapt niste remix-uri ale unor
hit-uri europene, cu influente ale muzicilor din Caraibe.
Artisti romani:
El Negro
Artisti straini:
Bob Marley, Peter Tosh, UB40, Barrington Lewy, Bunny Wailer, Prince Buster 
Pop
Stilul "Pop" este un gen
muzical accesibil publicului larg (spre deosebire de muzica clasica,
care era accesibila doar elitelor societatii) si este propagata de
mass-media (spre deosbire de muzica folk, care este promovata pe cale
orala).
Muzica
pop adesea include elemente de rock, hip hop, reggae, dance, R&B,
soul, funk si uneori country. Se caracterizeaza prin versuri despre
dragoste sau sex, ritmuri dansante, melodii clare, armonii simple si
structuri repetitive astfel ca oamenii le retin repede si pot sa le
fredoneze oricand. Aceasta insa nu este o caracteristica specifica doar
muzicii pop.
Genul
pop presupune marketing al maselor si eforturi din partea caselor de
discuri pentru atragerea consumatorilor, fapt care face ca acest gen sa
fie dispretuit de alti muzicieni. Clipurile si concertele pop sunt
intens promovate in mass-media, iar artistii se intrec in show-uri si
coregrafii extravagante.
Artisti romani:
Andra,
Directia 5, Sistem, Proconsul (pop rock); Class, Cream, Crush si
Alexandra Ungureanu, Dana, Delia, Loredana, Mihai Traistariu, Nicola,
Simplu, Taxi (pop dance).
Artisti straini:
Madonna
(Regina Muzicii Pop), The Police, Roxette, Michael Jackson, Depeche
Mode, Destiny s Child,Mariah Carey, Boys II Men, Salt N Pepa, TLC (cu
influente R&B); Jessica Simpson, Mandy Moore, Britney Spears si
Christina Aguilera (printesele pop - Pop princesses ); Take That,
Backstreet Boys, Hanson, NSYNC (trupele de baieti); RBD Beyonce Knowles,
Gwen Stefani, Justin Timberlake, Nelly Furtado,The Pussycat Dolls. 
Rock
Rock-ul este caracterizat
de o voce proeminenta acompaniata de chitara, tobe si deseori de bass.
De asemenea, multe stiluri de rock mai folosesc instrumente precum:
orga, pian sau sintetizatoare. Rock-ul se caracterizeaza printr-un sound
greu previzibil, fapt care a sustinut dezvoltarea sa in variate
subgenuri. La inceput, rock-ul a rezultat din combinatia muzicii country
cu bluesul, aparand ca un stil energic, rebel si cuprinzand ritmuri
usor de fredonat.
.Muzica rock isi are originile in anul 1950, era rock and roll-ului.
Rock
and roll (cunoscut ca rock'n'roll) s-a dezvoltat in Statele Unite ale
Americii la finele anilor 1940 si a devenit popular zece ani mai tarziu,
cand s-a raspandit in intreaga lume. S-a dezvoltat in variate subgenuri
a ceea ce in prezent se numeste "rock".
Elvis
Presley este imaginea si legenda vie a rock'n'roll-ului. Piesele sale,
dar si prestatia scenica i-a adus lui Elvis onorantul titlul de "Regele
Rock'n'Roll-ului'' ("The King of Rock 'n' Roll") sau mai simplu "Regele"
("The King").
In
anii 1960, rock-ul avea influente folk si de jazz. In anii 1970,
rock-ul incorpora influente soul, funk si latine, iar tot in aceasta
perioada se dezvolta subgenuri ale rock-ului precum: soft rock, blues
rock, heavy metal-style rock, progressive rock si punk rock.
Incepand
din 1980, subgenurile rock includ hard rock si rock alternativ, iar in
1990 mai apare grunge style rock, Britpop si rock-ul independent.
Insa
acestea sunt doar o mica parte dintre stilurile rock-ului. Daca la
inceputurile sale, rock-ul s-a dovedit un gen unitar, ulterior s-a
divizat in numeroase si variate stiluri, unele chiar indepartate ca
sound, fapt care nu ar trebui sa surprinda pentru un gen muzical, care a
rezultat dintr-o fuziune de stiluri.
Pe
masura ce a evoluat, rock-ul a renuntat la o mare parte dintre
calitatile originale, nuantandu-se ideea de arta, iar muzica a fost dusa
la extrem.
Artisti romani:
Stefan
Banica Jr. , Cargo, Vita de Vie, Bere Gratis, Omul cu
Sobolani, Iris, Compact, Altar, Taxi, Coma, Celalalte Cuvinte, Zdob si
Zdub, Phoenix, NightFly, ZOB. 
Artisti straini:
Led
Zeppelin, Pink Floyd, Aerosmith, The Rolling Stones, Nirvana, The
Doors, U2, Iron Maiden, System Of A Down, Korn, Manowar, Altar, HIM,
Deep Purple, AC/DC, My Dying Bride. 
Informatiile de mai sus au fost preluate din :
-"The Oxford Dictionary of Music ",editura Oxford University Press,autori:Michael Kennedy,Tim Rutherford;
-"B.B.King vol.III",editie 2012,editura Litera ,colectia:Mari cantareti de Jazz si blues;,Melania Botocan
-"Istorie a Muzicii",editura Vasiliana 98,autori George Pascu
-internet.
-"The Oxford Dictionary of Music ",editura Oxford University Press,autori:Michael Kennedy,Tim Rutherford;
-"B.B.King vol.III",editie 2012,editura Litera ,colectia:Mari cantareti de Jazz si blues;,Melania Botocan
-"Istorie a Muzicii",editura Vasiliana 98,autori George Pascu
-internet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)